Cercetătorii de la Universitatea din California au căutat să explice modul în care floarea-soarelui nu numai că pivotează cu corola spre Soare pe măsură ce poziția acestuia pe cer se schimbă în timpul zilei, dar se rotește cu 180 de grade și în cursul nopții pentru a saluta Soarele a doua zi dimineața, conform unui studiu publicat în revista ‘Science’ și citat de agenția de presă Xinhua.

 

Descoperirile lor includ faptul că floarea-soarelui are ceasul său genetic intern legat de creșterea tulpinii, astfel încât, în timpul zilei, partea de est a tulpinii crește mai mult decât partea de vest, întorcând tija și floarea spre vest pentru a urmări soarele în mișcarea de tranziție a Terrei în jurul acestei planete. Noaptea, partea vestică a plantei crește mai repede, rotind corola înapoi spre est pentru a capta razele Soarelui când acesta va răsări. Și atunci când planta a crescut până la maturitate, ceasul genetic oprește această creștere diferențiată, lăsând floarea cu fața spre est pentru a aduna căldura Soarelui de dimineață și a oferi albinelor o platformă caldă pentru polenizare. „Noi arătăm că aceste roluri influențează cât de mult cresc plantele și cât de bine atrag polenizatorii, demonstrând astfel că această regularitate de ceasornic a creșterii ca răspuns la lumină este ca o adaptare (în decursul evoluției)”, a declarat coautorul studiului Benjamin Blackman, profesor asistent de biologie la University of California Berkeley (UC Berkeley).

Lucrând cu Blackman la Universitatea din Virginia și, începând din acest an, la UC Berkeley, Hagop Atamian, aflat la studii postdoctorale la University of California Davis (UC Davis), a pus araci plantelor, astfel încât acestea să nu se poată mișca sau a întors zilnic ghivecele cu plante astfel încât acestea să fie orientate în mod greșit. Ei au descoperit că în acest fel poate fi perturbată capacitatea acestei plante de a urmări Soarele, iar floarea-soarelui legată de arac astfel încât să nu se poată mișca a avut mai puțină biomasă și frunze pe suprafață decât plantele care s-au putut mișca. Blackman a remarcat că multe plante își orientează frunzele spre soare iar pe timpul nopții revin în aceeași poziție, însă puține acționează ca floarea-soarelui transformându-și întreaga tulpină. Acest comportament al florii-soarelui a fost descris de către oamenii de știință încă din anul 1898, dar înainte de actualul experiment, puține studii — cele mai recente datând de peste 50 de ani — au evaluat modul în care floarea-soarelui se întoarce pe timp de noapte, ele sugerând că este vorba despre un ‘obicei’ intern dar că nu ar implica în mod direct un ceas intern al plantei. Echipa de cercetători a identificat o serie de gene care s-au manifestat la nivele mai ridicate pe partea expusă la soare a plantei în timpul zilei, sau pe cealaltă parte în timpul nopții. Există două mecanisme de creștere care lucrează pe tulpina florii-soarelui: primul stabilește o rată de creștere de bază pentru plantă în funcție de lumina disponibilă; al doilea, controlat de ceasul circadian și influențat de direcția luminii, face ca tulpina să crească mai mult pe o parte decât pe cealaltă și, prin urmare, balansează de la est la vest, pe durata unei zile.

De asemenea, ei au investigat de ce floarea-soarelui matură are întotdeauna corola îndreptată spre est și au constatat că în această poziție planta se încălzește mai repede dimineața și atrage de cinci ori mai multe insecte polenizatoare. Din nou, ceasul său circadian ajută la orientarea spre est a corolelor de floarea-soarelui când încetează să urmărească soarele, pe măsură ce înfloresc, a spus Blackman. „Acesta este primul exemplu de ceas al unei plante care modulează creșterea într-un mediu natural și care are repercusiuni reale pentru plantă”, a adăugat Stacey Harmer, profesor de biologie a plantelor la UC Davis și autorul principal al studiului. „Mă aștept ca activitatea viitoare cu privire la aceste sisteme să găsească rezultate paralele cu ale noastre dacă nu chiar să descopere că mișcarea este mediată de o creștere diferențiată”, a spus Blackman. „Punctul de vedere cel mai cuprinzător, potrivit căruia una dintre funcțiile adaptative ale ceasului circadian este de a regla sincronizarea și ponderea răspunsurilor de creștere la semnalele de mediu, este unul care cred că se va aplica la o gamă largă de trăsături și de specii”, a anticipat Benjamin Blackman.

Descoperirile lor includ faptul că floarea-soarelui are ceasul său genetic intern legat de creșterea tulpinii, astfel încât, în timpul zilei, partea de est a tulpinii crește mai mult decât partea de vest, întorcând tija și floarea spre vest pentru a urmări soarele în mișcarea de tranziție a Terrei în jurul acestei planete. Noaptea, partea vestică a plantei crește mai repede, rotind corola înapoi spre est pentru a capta razele Soarelui când acesta va răsări. Și atunci când planta a crescut până la maturitate, ceasul genetic oprește această creștere diferențiată, lăsând floarea cu fața spre est pentru a aduna căldura Soarelui de dimineață și a oferi albinelor o platformă caldă pentru polenizare. „Noi arătăm că aceste roluri influențează cât de mult cresc plantele și cât de bine atrag polenizatorii, demonstrând astfel că această regularitate de ceasornic a creșterii ca răspuns la lumină este ca o adaptare (în decursul evoluției)”, a declarat coautorul studiului Benjamin Blackman, profesor asistent de biologie la University of California Berkeley (UC Berkeley).

Lucrând cu Blackman la Universitatea din Virginia și, începând din acest an, la UC Berkeley, Hagop Atamian, aflat la studii postdoctorale la University of California Davis (UC Davis), a pus araci plantelor, astfel încât acestea să nu se poată mișca sau a întors zilnic ghivecele cu plante astfel încât acestea să fie orientate în mod greșit. Ei au descoperit că în acest fel poate fi perturbată capacitatea acestei plante de a urmări Soarele, iar floarea-soarelui legată de arac astfel încât să nu se poată mișca a avut mai puțină biomasă și frunze pe suprafață decât plantele care s-au putut mișca. Blackman a remarcat că multe plante își orientează frunzele spre soare iar pe timpul nopții revin în aceeași poziție, însă puține acționează ca floarea-soarelui transformându-și întreaga tulpină. Acest comportament al florii-soarelui a fost descris de către oamenii de știință încă din anul 1898, dar înainte de actualul experiment, puține studii — cele mai recente datând de peste 50 de ani — au evaluat modul în care floarea-soarelui se întoarce pe timp de noapte, ele sugerând că este vorba despre un ‘obicei’ intern dar că nu ar implica în mod direct un ceas intern al plantei. Echipa de cercetători a identificat o serie de gene care s-au manifestat la nivele mai ridicate pe partea expusă la soare a plantei în timpul zilei, sau pe cealaltă parte în timpul nopții. Există două mecanisme de creștere care lucrează pe tulpina florii-soarelui: primul stabilește o rată de creștere de bază pentru plantă în funcție de lumina disponibilă; al doilea, controlat de ceasul circadian și influențat de direcția luminii, face ca tulpina să crească mai mult pe o parte decât pe cealaltă și, prin urmare, balansează de la est la vest, pe durata unei zile. De asemenea, ei au investigat de ce floarea-soarelui matură are întotdeauna corola îndreptată spre est și au constatat că în această poziție planta se încălzește mai repede dimineața și atrage de cinci ori mai multe insecte polenizatoare. Din nou, ceasul său circadian ajută la orientarea spre est a corolelor de floarea-soarelui când încetează să urmărească soarele, pe măsură ce înfloresc, a spus Blackman. „Acesta este primul exemplu de ceas al unei plante care modulează creșterea într-un mediu natural și care are repercusiuni reale pentru plantă”, a adăugat Stacey Harmer, profesor de biologie a plantelor la UC Davis și autorul principal al studiului.

„Mă aștept ca activitatea viitoare cu privire la aceste sisteme să găsească rezultate paralele cu ale noastre dacă nu chiar să descopere că mișcarea este mediată de o creștere diferențiată”, a spus Blackman. „Punctul de vedere cel mai cuprinzător, potrivit căruia una dintre funcțiile adaptative ale ceasului circadian este de a regla sincronizarea și ponderea răspunsurilor de creștere la semnalele de mediu, este unul care cred că se va aplica la o gamă largă de trăsături și de specii”, a anticipat Benjamin Blackman. Kaspersky Lab va oferi cercetătorilor în securitate recompense în valoare de 50.000 de dolari în cadrul unei prime etape a programului ‘Kaspersky Lab Bug Bounty’, dedicat descoperirilor de vulnerabilități software, a anunțat, vineri, compania în cadrul conferinței Black Hat USA. Potrivit unui comunicat de presă post-eveniment, programul a fost lansat în colaborare cu HackerOne, unul dintre cei mai importanți furnizori de platforme pentru bug bounty (programe care îi recompensează pe cei ce găsesc vulnerabilități de software).

„Prin intermediul acestui program, Kaspersky Lab nu numai că își va dezvolta strategia de gestionare a vulnerabilităților de software inerente, dar își va continua și colaborarea cu cercetătorii în securitate externi. Peisajul amenințărilor cibernetice de astăzi devine din ce în ce mai complex și obligă companiile de securitate să identifice și să implementeze, în permanență, instrumente eficiente care să ofere cel mai ridicat nivel de protecție. Programele de tip bug bounty reprezintă o măsură de securitate eficientă și dovedită, care îi motivează pe specialiștii externi să găsească vulnerabilitățile software și să le dezvăluie, în siguranță, companiilor. Drept rezultat, aceste organizații pot să remedieze problemele raportate, fără a-și pune în pericol clienții”, notează sursa citată. Prima fază a programului de bug bounty Kaspersky Lab a demarat pe 2 august 2016 și va dura șase luni. Pe durata acestei etape, producătorul de soluții antivirus va oferi cercetătorilor în securitate recompense în valoare de 50.000 de dolari. Participanții la „vânătoarea de vulnerabilități” vor examina cele mai importante soluții pentru utilizatori individuali și pentru companii, respectiv Kaspersky Internet Security și Kaspersky Endpoint Security. Ulterior acestei faze, compania va evalua rezultatele pentru a determina ce alte produse și recompense vor fi introduse în etapa secundă a programului de găsire a vulnerabilităților.

Kaspersky Lab este o companie globală de securitate cibernetică, fondată în anul 1997, ce protejează, în prezent, peste 400 de milioane de utilizatori individuali și 270.000 de companii client.