Privire de ansamblu a regimului de aplicare a legii cu privire la cartelurile din Romania

Privire de ansamblu a regimului de aplicare a legii cu privire la carteluri din România

Silviu Stoica & Ramona Iancu Popovici Nițu Stoica & Asociații

 

Regimul juridic al cartelurilor din România este stabilit în principal în Legea concurenței Nr. 21/1996 („Legea concurenței”), 1 apoi detaliate în scopuri de punere în aplicare în legislația secundară la nivel („legislația secundară”). În ultimele 12 luni, Legea Concurenței nu a fost modificată privind politicile cartelurilor.

Dar schimbările intensive aduse la Legea Concurenței, mai ales în 2015, a ridicat dezbateri între specialiștii în concurența în acest an. Una dintre modificările substanțiale care vizează alinierea textului articolului 5 alineatul (1) din Legea concurenței, care se ocupă cu acorduri anticoncurențiale, cu textul corespunzător la nivel european (adică, articolul 101 alineatul (1) din tratat privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”)). În urma modificării, articolul 5 alineatul (1) din Legea concurenței, care este, de asemenea, aplicabil practicilor înțelegerii, nu mai conține următoarele două exemple de comportamente anticoncurențiale: (a) participarea la falsificarea licitațiilor; și (b) eliminarea anumitor concurenți de pe piață prin practici de tip boicot.

În timp ce aceste modificări au fost oarecum logice, în ultimele 12 luni au ridicat diverse discuții între specialiști, practicieni și companii cu un interes direct în această schimbare. Avem în vedere aici, mai multe companii care au provocat deciziile Consiliului Concurenței („Consiliul”), încercând să obțină anularea sancționării deciziilor care au fost fundamentate pe exemplele de practici anticoncurențiale delistate de la articolul 5 alineatul (1) din Legea concurentei. În motivele invocate, aceste societăți au invocat cel mai mult principiu de drept favorabil. Dar, după cum era de așteptat, cele mai multe instanțe a concluzionat că lista de practici anticoncurențiale în articolul 5 alineatul (1) nu este exhaustivă, ci pur și simplu servește, pentru scopuri exemplificatoare. Un argument important a fost, de asemenea precedentele Comisiei Europene și Curții: în mai multe cazuri antitrust, Comisia Europeană a decis asupra refuzului, boicotului sumei licitate și tachelajul, lipsit chiar de formularea expresă pentru aceste practici la articolul 101 alineatul (1) din TFEU.

Cu alte cuvinte, în conformitate cu Legea Concurenței, orice acorduri exprese sau tacite între, decizii și orice practici concertate ale întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe întreaga piață românească sau pe o parte a acesteia, sunt interzise. Cartelurile rămân, desigur, comportamentele anticoncurențiale cele mai nocive și sunt în mod expres interzise, indiferent de mijloacele reale utilizate de întreprinderi în vederea realizării obiectivului anticoncurențial. Aceste mijloace pot fi: (a) de fixare, în mod direct sau indirect, a prețurilor de achiziție de vânzare sau, precum și orice alte condiții de tranzacționare; (B) limitarea sau controlul producției, vânzarea, dezvoltarea tehnologică sau investițiile; (C) partajarea piețelor sau a surselor de aprovizionare; (D) aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente cu alți parteneri comerciali, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial; sau (e) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către celelalte părți ale suplimentare obligații care, prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.

 

back to top