Teodor Viorel Meleșcanu s-a născut la 10 martie 1941, în localitatea Brad, județul Hunedoara.

Este licențiat al Facultății de Drept, Universitatea București (1964). A urmat cursuri postuniversitare de relații internaționale în cadrul aceleiași instituții (1964-1966). A absolvit cursuri în cadrul Institutului Universitar de Înalte Studii Internaționale din Geneva (1967-1970). Din 1973, este doctor în Drept Internațional la Universitatea din Geneva, potrivit site-ului doctorat.snspa.ro.

Din 1966, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, unde a parcurs treptele ierarhice până la rangul de ambasador: atașat diplomatic la Direcția Juridică a Tratatelor (1966-1970), secretar III la Departamentul Organizații Internaționale, Secțiunea Tratate de dezarmare (1970-1978), detașat ca secretar la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizația Națiunilor Unite și în cadrul altor organizații internaționale (1978-1985), secretar I la Departamentul Securitate Internațională și Dezarmare în Centrala Ministerului Afacerilor Externe (1985-1990), subsecretar de stat în Departamentul America Latină, Asia și Africa (23 aug. 1990 — mai 1991), apoi secretar de stat (mai 1991 — 19 nov. 1992). În 1990, a fost promovat la rangul de consilier diplomatic, iar în anul 1992, la cel de ambasador.

A fost ministru al Afacerilor Externe în Guvernul Nicolae Văcăroiu, în perioada 19 noiembrie 1992 — 11 decembrie 1996.

Începând din 1992, a predat, ca profesor universitar doctor, Drept internațional public la Facultatea de Științe Politice a Universității București.

A deținut calitatea de membru în Comisia ONU pentru dreptul internațional (1997-2011), Colegiul de redacție al Revistei de politică internațională și Asociația de drept internațional și relații internaționale (din 1973).

A fost ales pe listele PDSR, în noiembrie 1996, ca senator de Prahova, în legislatura 1996-2000. În această perioadă, a deținut funcția de președinte al Comisiei pentru afaceri externe și a fost membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (până în noiembrie 1997), conform site-ului senat.ro.

În perioada 1994-2007, a exercitat profesia de avocat în cadrul biroului individual de avocatură, în calitate de membru al Baroului Municipiului București.

În legislatura 2004-2008, a fost senator de Prahova din partea Alianței Dreptate și Adevăr (D.A.). A fost vicepreședinte în Biroul Permanent al Senatului (până în apr. 2007), membru în Comisia pentru Politică Externă, în Subcomisia pe problemele românilor din afara granițelor și în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (oct. 2005 — apr. 2007).

Teodor Meleșcanu, în urma remanierii guvernamentale de la 5 aprilie 2007, a fost numit în funcția de ministru al Apărării Naționale în Guvernul Tăriceanu, funcție ocupată până la 22 decembrie 2008. În perioada 15 ianuarie — 29 februarie 2008, a fost ministru interimar al Justiției.

În urma alegerilor parlamentare de la 30 noiembrie 2008, Teodor Meleșcanu a obținut cel de-al treilea mandat de senator, reprezentând Partidul Național Liberal. A fost vicepreședinte al Senatului (sept. 2009 — febr. 2010, febr.-sept. 2010, sept. 2010-febr. 2011) și președinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. De asemenea, a fost membru în Comisiile comune pentru Elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, Elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Națională, Analizarea crizei intervenite în funcționarea justiției și în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO (până în martie 2012).

La 26 februarie 2012, a fost propus de președintele Traian Băsescu pentru funcția de director al Serviciului de Informații Externe (SIE). La 28 februarie 2012, a fost validat în această funcție de plenul reunit al Parlamentului, cu 238 de voturi pentru și unul împotrivă. La 5 martie 2012, și-a prezentat demisia din funcția de senator, în urma validării sale în funcția de director al SIE.

Membru PDSR în perioada 1996-1997, părăsește partidul cu ocazia Conferinței Naționale de la 21 iunie 1997 și fondează partidul Alianța pentru România (APR), alături de câțiva foști membri ai PDSR. A fost ales președinte al formațiunii, în decembrie 1997, și reales, în martie 2001.

A candidat, din partea Alianței pentru România, la alegerile prezidențiale din 26 noiembrie 2000, obținând 1,9% din totalul voturilor.

În ianuarie 2002, în urma comasării prin absorbție a Alianței pentru România cu Partidul Național Liberal, Meleșcanu devine vicepreședinte al PNL. Este reales ca vicepreședinte al PNL, funcție pe care o ocupă până în 2010.

La 27 februarie 2012, Teodor Meleșcanu a anunțat că s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL, în conformitate cu articolul 19 din Statutul partidului. Însă, la 12 martie 2012, Delegația Permanentă a PNL a aprobat, cu o majoritate de voturi, excluderea sa din partid.

La 22 septembrie 2014, Teodor Meleșcanu și-a depus demisia de la conducerea SIE.

Teodor Meleșcanu și-a depus, la Biroul Electoral Central, dosarul de candidat independent la alegerile prezidențiale, la 23 septembrie 2014. În primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat la 2 noiembrie 2014, Teodor Meleșcanu a obținut 1,09% din voturi.

La 10 noiembrie 2014, a fost propus în funcția de ministru al Afacerilor Externe de prim-ministrul Victor Ponta și, tot în această zi, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire în această funcție. La 18 noiembrie 2014, Teodor Meleșcanu a demisionat, fiind apoi numit consilier pe probleme de securitate și apărare de Victor Ponta.

În ianuarie 2016, s-a înscris în Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE).

Autor de monografii, cursuri universitare, studii și articole, publicate în țară și în străinătate, între care se numără: ”Riscuri, pericole și amenințări la adresa securității”, British Council (2005); ”Politica de securitate și politica externă”, Editura Polirom (2009); ”La Charte des Nations Unies. Commentaire article par article”, Edition Economica, Paris (2005); ”Marea Neagră-frontieră sau punte de legătură”, în Revista de politică internațională nr. 1 din 2006; ”Legal Aspects for Romania’s adherence to NATO”, în Euro-Atlantic Studies nr. 1 din 2006.

Sursa Agerpres.